Maternitate1 min citire6 decembrie 2025

Psihologie perinatala

Psihologie perinatala

M-am pierdut pe mine

Există un moment în viața multor mame în care, privind în oglindă, realizează că nu se mai recunosc. Între nopți nedormite, hrăniri, griji și ritmul intens al zilelor, apare o întrebare tăcută: „Unde sunt eu în toată această poveste?” Nu este lipsă de iubire față de copil. Este o realitate emoțională profundă: senzația că, undeva pe drum, te-ai pierdut pe tine însăți.

Maternitatea nu adaugă doar un rol nou — o transformă pe femeie în profunzime. Identitatea, care înainte avea forme clare, începe să se schimbe. Prioritățile se rearanjează, nevoile personale devin rareori pe primul loc, iar imaginea idealizată a mamei perfecte face ca presiunea să fie și mai greu de dus. În acest amestec intens de emoții și responsabilități, vocea interioară a femeii devine mai încetă, uneori aproape imperceptibilă.

Pentru multe mame, această pierdere de sine se manifestă ca o oboseală constantă, ca o dificultate de a se conecta cu propriile dorințe, ca o ambivalență între dorul de libertate și vinovăția de a o cere. Schimbările din relația de cuplu, reconfigurarea prieteniilor și ritmul alert al vieții domestice pot întări senzația că identitatea personală se dizolvă.

Totuși, adevărul este că nu ești cu adevărat pierdută. Te afli într-un proces de transformare. Regăsirea de sine în maternitate nu înseamnă să te întorci la cine ai fost înainte de copil — acel „eu” nu mai există în aceeași formă. Înseamnă să redescoperi cine ești acum, să integrezi mama și femeia într-o identitate mai matură și mai completă.

Recuperarea sinelui începe cu pași mici: observarea propriilor emoții fără judecată, crearea unor scurte momente doar pentru tine, exprimarea vulnerabilității în fața celor în care ai încredere, redefinirea priorităților și reintroducerea unor ritualuri personale care îți fac bine. Sunt gesturi simple, dar puternice, care reconstruiesc treptat prezența ta interioară.

Maternitatea nu este un sacrificiu al identității, ci o lărgire a ei. Din fragilitatea acestor momente se naște o versiune a ta mai conștientă, mai profundă și mai puternică. Nu te-ai pierdut — te transformi. Ai nevoie doar de spațiu și timp pentru a te regăsi în această nouă formă, în care mama și femeia merg împreună, nu una în locul celeilalte.

Distribuie acest articol

Veronica Georgiana Papară

Psiholog clinician, dedicată sprijinirii persoanelor în procesul de dezvoltare personală și echilibru emoțional. Ofer un spațiu sigur și confidențial pentru explorarea și înțelegerea resurselor interioare.

© 2025 Veronica Georgiana Papară. Toate drepturile rezervate.

Website realizat de Grizzly Media Pro